(psalmul 38)

Când Dumnezeu pe David l-a mustrat
Pentru abaterea şi-al lui păcat, 
Era aşa de trist, de istovit, 
Căci Domnul cu mânie l-a lovit.

Cor:
Priveşte la David şi stai liniştit, 
De cumva durerea şi-n tine-a lovit, 
(:Te roagă la Domnul şi nu dispera, 
Căci poate iertare şi tu vei avea:)

O boală grea tot trupul i-a cuprins, 
Şi zi şi noapte el stătea întins.
Pe patul de durere chinuit, 
Din cauză că el a păcătuit.

Şi oasele şi carnea la un loc, 
Tot trupul lui era băgat în foc, 
Ca sufletul să-i fie mântuit, 
Din cauză că el a păcătuit.

În psalmul treizeci şi opt e arătat, 
Cum împăratul David s-a rugat.
Mărturisind a lui nelegiuiri
Ce l-au pătruns în gând şi în priviri.

M-au părăsit şi-acei apropiaţi, 
De patul meu ei s-au îndepărtat.
Căci rana mea miroase foarte greu, 
David plângând striga spre Dumnezeu.

Chiar şi rudeniile m-au părăsit, 
Căci sânt bolnav şi am îmbătrânit.
Cununa cea frumoasă a căzut, 
David mărturisea al lui trecut.