(Ps. 119)

Căci desfătarea mea e să Te laud mereu,
Psalmistul aşa zicea,zicea Lui Dumnezeu.
Cuvântul Tău îl strâng,să nu păcătuiesc,
Şi legea Ta eu vreau mereu să o păzesc.

Cor:
O iau înaintea zorilor,
La miezul nopţii eu mă trezesc,
Din patul meu eu mă cobor
Şi Domnului îi mulţumesc.

Cuvântul Tău curat,âl ţin şi îl păzesc,
În el mă desfătez şi mă înveselesc.
Căci ori de câte ori Cuvântul îl citesc,
O mie de comori în el mereu găsesc.

A Tale orânduieli şi legi ce le-ai lăsat,
Pe oamenii smeriţi mereu i-a învăţat
Cum trebuieşte un om să umble pe pământ,
Călăuzit,condus,mereu de-al Tău Cuvânt.

Mai dulce,mai plăcut ca fagurul din roi,
Cuvântul Tău a fost şi este pentru noi.
El e lumină,sfat,candelă-n drumul meu,
Să merg neâncetat,s-ajung la Dumnezeu.

La miezul nopţii,el din somn s-a deşteptat,
Şi-n odăiţa lui genunchii şi-a plecat.
Înaintea zorilor din somn el s-a trezit,
Şi la altarul sfânt s-a dus şi s-a grăbit.