(Psalmul 89)

Aşa după cum Tu ai zis, 
Lui David cum Tu i-ai promis, 
Un Fiu care-n veci va domni, 
Şi care ne va mântui.
Aşa dar sântem disperaţi, 
Căci iarăşi sântem lepădaţi, 
O Doamne, al Tău legământ
E rupt şi călcat la pământ.

Cor:
Dumnezeul nostru zice, 
Şi ce zice se va-nplini, 
Lui David El îi promise:
"Nu vei fi lipsit de fii!"
Iuda va purta toiagul
Până când El va veni, 
Împăratul păcii sfinte
(:Care ne va mântui:)

De ce oare Te-ai supărat
Pe David, şi l-ai lepădat?
Cetăţile s-au prăbuşit, 
Şi casele s-au nimicit.
Ţi-ai tras braţul Tău înapoi, 
Şi noi am pierdut în război.
Vrăjmaşii au râs, ne-au hulit, 
Căci Doamne Tu ne-ai părăsit.

Şi totuşi Tu eşti minunat, 
Căci braţul Tău sfânt a creat
Şi ceruri, şi stele, şi nori, 
Şi îngerii nemuritori.
Nu-i nimeni ca Domnul în cer, 
Nu-i nimeni ca El pe pământ, 
Etan l-a văzut şi a zis:
Căci Domnul e mare şi sfânt.

Urmaşul lui David pe tron, 
A fost după el Solonon, 
Dar mult mai înalt, mai presus, 
E Regele păcii, Isus.
Cu El, Dumnezeul Cel Sfânt, 
Cu El a făcut legământ.
Căci Lui i-a promis, i-a jurat:
Isus e în veci Împărat.

Cuvântul promis s-a-nplinit, 
La urmă de tot, la sfârşit, 
Păstorii în iesle culcat, 
Pe Domnul Isus L-au aflat.
"Ah, Fiul lui David, Te rog!"
Striga după El , Bartimeu, 
Şi Domnul vedere i-a dat, 
Isus Fiul Lui Dumnezeu.