Aşa cum Absalom l-a urmărit pe David, 
Pe tatăl său a vrut să-l pună la pământ, 
La fel şi astăzi se ridică prin biserici, 
Atâţia "absalomi"frumoşi, cu păru-n vânt.

Lor nu le pasă nici de mamă, nici de tată, 
Şi nici de fraţii care-n Domnul i-a-nvăţat, 
Ahitofel îi sfătuieşte, le arată, 
Cum să-i dezbine pe acei ne n-au vegheat

Cor:
David plângea, David jelea, 
Vai, câţi nu plâng şi-acum!
Pe cei ce nu mai vin cu noi
Spre cer, pe-acelaşi drum.

El stă la uşa adunării şi le spune, 
Căci vrea să facă dezbinare între fraţi:
"Veniţi cu mine şi vom face lucruri bune, 
În umilinţa lui David să nu mai staţi."

Şi Absalom a reuşit să cucerească
O parte mare, foarte mare din popor, 
Şi după David a pornit să-l urmărească, 
Şi se părea că va ieşi biruitor.

Dar bătălia fără milă se sfârşeşte, 
Căci Absalom într-un copac s-a agăţat, 
Şi un viteaz cu-a lui săgeată îl loveşte, 
Şi-atuncea David foarte rău s-a întristat.

Să ia aminte şi să-nveţe fraţii care
Ca Absalom doresc să fie înălţaţi.
Veniţi la Domnul, şi să-I cerem toţi iertare, 
Şi să trăim în pace cu ai noştri fraţi.

Voi "absalomi" cu pletele încârligate, 
O, voi aceia ce vă credeţi mai frumoşi, 
Ahitofel vă-ndeamnă numai la păcate
Ca să-i dezbine pe aceia credincioşi.