(Psalmul 82)

Adunarea Domnului, adunarea Domnului, 
Orice frate să ieie aminte, 
Căci în psalmul opzeci şi doi, 
Căci în psalmul optzeci şi doi, 
Sânt aşa minunate cuvinte.

Cor:
Sântem judecaţi, 
Sântem condamnaţi, 
(:Atunci când greşim
Şi nu vrem să ne căim:)

Dumnezeul minunat, când aici ne-am adunat, 
Ne trimite din ceruri putere.
Doi sau trei când se unesc
Şi se roagă şi citesc, 
Vor avea pace şi mângâiere.

Însă vai ce neplăcut
Pentru-acei ce au căzut;
Bunătatea şi lor le vorbeşte:
Până când veţi judeca strâmb în adunarea Sa?
Până când nedreptatea domneşte?

Până când veţi asupri pe ai Domnului copii?
Pe acei ce aşteaptă dreptate.
Veţi fi aspru judecaţi
Dacă nu vă îndreptaţi, 
Părăsind ale voastre păcate.

Veţi muri şi veţi pieri, voi ai Domnului copii
Pentr-a voastră viaţă murdară.
Deşi sânteţi Dumnezei, 
Veţi fi duşi cu-aceia răi
În durere, ân chin şi ocară.