Acei ce se adună cu toţii împreună, 
Să cânte şi să spună că Domnul este bun.
În marea-I bunătate ne iartă de păcate
Şi ne conduce-ntr-una pe al vieţii drum.

Cor:
Bunătatea, îndurarea, 
Înconjoară tronul Său.
Nu e nimenea ca Domnul, 
Ca al nostru Dumnezeu.

El a creat pământul şi apele şi vântul, 
Şi cerurile-ntinse, şi-a lui luminători.
El trece peste mare, El trece peste zare, 
Pe-aripile de vânturi, pe-aripile de nori.

El a condus poporul cu stâlp de foc şi norul, 
Şi zi şi noapte-ntr-una, până la liman.
Lovind pe împăraţii, pe toţi destrăbălaţii
Ce locuiau pe-atuncea în ţara Canaan.

Prin semne minunate i-a dus în libertate
Pe toţi aceia care în El s-au încrezut.
Ei au văzut mărirea şi slava, strălucirea, 
Când peste valul mării poporul a trecut.


ân veac El dăinuieşte, în veac El străluceşte, 
În veac El ne iubeşte, al nostru Dumnezeu.
Să cânte adunarea, să înălţăm cântarea, 
Căci a Lui bunătate va fi cu noi mereu.